FILM ARRIVEDERCI

Copiii migrantilor – intre disperare si haine de firma.

Moldovenii au impanzit lumea in cautarea unui trai mai bun. Potrivit unor estimari, numarul migrantilor de munca se situeaza in prezent intre 400 si 700 de mii de persoane. Alte surse vorbesc despre un numar de circa 1 mln de moldoveni aflati peste hotare. Plecati in zari straine, conationalii nostri au grija nu doar de propriile familii, dar contribuie si la consolidarea bugetului tarii. Insa, odata cu numarul migrantilor si al remitentelor, creste proportional si numarul orfanilor sociali, copii care, in cel mai bun caz, isi vad parintii o data pe an. Ochii tristi, chipul ingandurat si haine de marca. Asa  arata, de cele mai multe ori, copiii ramasi singuri acasa.

Au masina si computer, dar nu au dragoste parinteasca

In raionul Calarasi traiesc 920 de copii care au un parinte plecat peste hotare si circa 530 – cu ambii parinti, conform datelor sectiei raionale de asistenta sociala.
Angela Popescu, asistenta  sociala in satul Varzarestii Noi, Calarasi,  sustine ca peste 270 de persoane din sat sunt plecate la munca peste hotare – in Rusia, Italia, Portugalia,  Franta etc. Vizitam des acesti copii, spune Angela Popescu, ei sunt bine asigurati din punct de vedere financiar, dar sufletul omului nu-l poti mangaia numai cu bani. Au cele mai performante telefoane mobile, calculatoare, poarta haine de firma. Unii au si masina, cu care se plimba numai prin sat, pentru ca inca nu au permis de conducere. Dar tristetea nu le mai dispare din ochi.
Angela Popescu povesteste ca acesti copii isi retin cu greu lacrimile atunci cand vorbesc de parinti.
Este si cazul Lenutei, o fetita din s. Sipoteni, rn. Calarasi. Ultima data mama sa a fost pe acasa acum sase ani. A plecat sa munceasca in Italia pe cand Lenuta avea sase anisori. De atunci, la fiecare inceput de an scolar a mers la careul solemn insotita de cineva din rude si a privit cu jind la copiii care veneau insotiti de parinti. Nu i-a lipsit nimic in acest rastimp, cu o singura exceptie – dragostea de mama. Lenuta nu stie ce inseamna sa discuti cu mama si sa-i ceri un sfat atunci cand ai o problema la scoala sau nu stii cum sa depasesti o situatie mai delicata cu colegii.

Singuri acasa de trei ani de zile

Pentru doi frati, Ionel si Petrut, din raionul Rezina, iarna curenta e  a treia la numar pe care o petrec singuri acasa, la propriu. Parintii i-au lasat in grija unei vecine si au plecat in Rusia pe cand cei doi copii aveau cate 8 si 9 ani.  De atunci, fratii  au fost nevoiti sa se descurce mai mult pe cont propriu, cu ajutorul vecinilor si a asistentului social din localitate. Isi incalzesc singuri casa, au grija de gospodarie, asa cum ii duce capul si le ajunge putere, si incearca sa fie in rand cu lumea. In tot acest rastimp parintii nu si-au prea amintit de ei. Intre timp, vecina care s-a angajat sa-i ingrijeasca s-a imbolnavit si o alta consateanca a acceptat sa le faca uneori de mancare si sa le spele hainele.
Profesorii de la scoala din sat ne-au spus ca fratii invata bine si ca, spre deosebire de alti copii ajunsi in situatii dificile, nu au abandonat studiile. Cel mai probabil, parintii acestor doi copii vor fi lipsiti de drepturile parintesti atunci cand vor reveni in sat, spune asistenta sociala din localitate. Intre timp, cei doi copii, maturizati inainte de vreme, isi asteapta mama si tata cu sufletul la gura. Au atatea sa le povesteasca. Si, mai ales, sa-i convinga sa nu-i mai lase singuri acasa.

De dorul parintilor au incercat sa-si puna capat zilelor

La Vulcanesti, ca si in alte localitati, sute de oameni sunt plecati peste hotare. Cei mai multi localnici muncesc in Turcia, in acest sens factorul lingvistic fiind cel determinativ.
Ramasi acasa, cei mai multi copii spun ca vor urma exemplul parintilor lor de indata ce vor absolvi scoala. Exemplul parintilor, care i-au lasat acasa si au plecat in cautarea unui rost mai bun, este greu de combatut pentru aceasta categorie de copii. In acelasi timp, copiii migrantilor sunt foarte vulnerabili la stres si la tot felul de pericole sociale, afirma Nadejda Mocan, directoarea Centrului psihosocial din localitate. Drama prin care trec acesti copii este greu de imaginat, astfel incat unii dintre ei nu reusesc sa depaseasca trauma psihologica instalata odata cu despartirea de parinti. Centrul din Vulcanesti a asistat pana acum doua cazuri de tentativa de suicid printre copiii  ai caror parinti au plecat peste hotare. A fost nevoie de mai multe sesiuni de consiliere psihologica pentru ca ei sa revina la normal si sa se reintegreze in societate si in colectivul de copii, spune Nadejda Mocan.
Pentru ca  mama si tata nu sunt aproape de copil cand are nevoie, el nu este sigur de sine. Acest copil nu simte ca acasa il asteapta cineva care tine la el si care il va intreba cum i-a trecut ziua. In lipsa ambilor parinti, copilul gaseste cu greu o persoana de incredere, cu care sa discute despre lucrurile care il preocupa. El n-are cui sa-i impartaseasca emotiile si gandurile si nu are cui sa-i ceara un sfat atunci cand intampina greutati, afirma Nadejda Mocan.

Cine le poarta de grija?

Responsabilitatea pentru soarta copiilor ramasi fara supravegherea parintilor  (adica  a copiilor in dificultate sau a celor in situatie de  risc)  este „repartizata” intre ministerele Protectiei Sociale, Educatiei, Afacerilor Interne, Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari Sociale, in functie de problemele cu care se confrunta tanarul membru al societatii noastre. La nivel local, de acesti copii sunt responsabili nu doar asistentii sociali, primarii, dar si profesorii, medicii si alti specialisti.
Insa, fara un sistem eficient de „contabilizare“ a situatiei copiilor ramasi singuri acasa, autoritatile se vad nevoite sa priveasca la niste cifre care sunt departe de realitate si sa intervina doar daca abuzul a fost deja comis. Este si cazul fetitei de doi ani care a fost violata de concubinul femeii in grija careia a lasat-o mama sa cand a plecat la munca peste hotare. Doar dupa ce a avut loc monstruosul act de violenta sexuala, autoritatile din sat au observat mizeria in care traia copilul.

Cum reactioneaza statul?

Raspunsul statului la fenomenul copiilor singuri acasa s-a materializat intr-un plan de actiuni cu privire la protectia copiilor ramasi fara ingrijire parinteasca pentru anii 2010-2012. Acest document  prevede modificarea cadrului legislativ in scopul responsabilizarii parintilor plecati peste hotare in vederea respectarii drepturilor copiilor.
„Ne propunem sa  elaboram o baza de date cu privire la copiii aflati in dificultate, care sa includa si copiii migrantilor. Astfel, vom putea localiza fiecare dintre acesti copii, vom sti care e situatia lui, cu cine sta si cu ce probleme se confrunta”, sustine Vadim Pistrinciuc, viceministrul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei.
Pe de alta parte, autoritatile propun simplificarea procedurii de instituire a tutelei, astfel ca persoana in grija careia este lasat copilul sa fie responsabila prin lege de securitatea lui.
O decizie a Guvernului cu privire la migrantii care pleaca la munca peste hotare legal ii obliga sa prezinte la punctele de trecere a frontierei un act referitor la perfectarea oficiala a tutelei asupra copilului. Insa, in sectiile raionale de asistenta sociala si protectie a familiei si copilului am reusit sa aflam ca sunt inregistrate doar cateva astfel de cazuri pe raion. Ceilalti concetateni pleaca in strainatate ilegal. Si atunci cum ii obligam pe cei care pleaca ilegal sa aiba grija de propriii copii?

Numarul orfanilor sociali – mai mare cu fiecare an

Potrivit datelor Centrului de Informare si Documentare privind Drepturile Copiilor din Moldova, numarul copiilor ramasi fara grija parintilor este in continua crestere. Astfel, daca in 2006 existau 94 de mii de copii, la care cel putin un parinte era plecat peste hotare, in 2009 numarul acestora a atins cifra de 135 de mii.

Natalia PORUBIN, EVZ