domenica 29 novembre 2009

ARRIVEDERCI PREMIATO ANCHE A FESTIVAL DI SALERNO.

“Per aver reso, con uno stile ed eleganza degna della tradizione neorealista italiana, la tragedia di due fratelli di fronte alla cruda realtà della vita”.


ARIVEDERCI PREMIAT LA FESTIVALUL DIN SALERNO ITALIA.

“Pentru interpretarea cu un stil si elegantà demnà traditiei
neorealismului italian, tragedia interioarà a celor doi copii in fata realitàtii crude a vetii”


Din categorie: Artă & Cultură .

Încă un premiu internaţional în palmaresul „ARRIVEDERCI”
30 Noiembrie 2009 — Filmul artistic „ARRIVEDERCI” semnat de regizorul Valeriu Jereghi a înscris în lista sa de distincţii încă un premiu. De această dată este Premiul Absolut al Festivalului Internaţional de Film din Salerno, Italia, în secţiunea de mediametraje (filme cu durată de până la o oră).
„Pentru interpretare, cu stil şi eleganţă demnă tradiţiei neorealismului italian, a unei tragedii interioare a doi copii ce se confruntă cu realitatea dură a vieţii”, anunţă inscripţia pe trofeul Festivalului de Film din Salerno oferit lui Valeriu Jereghi, producător, regizor şi operator al peliculei.
„În filmul „ARRIVEDERCI” nu participă frumoasele femei moldovence, sau bărbaţi temperamentali italieni, – doar doi copii. Copii care cu siguranţă nu cunosc Constituţia ţării lor, însă ştiu bine că au dreptul la viaţă. Şi pentru aceasta îi mulţumim din partea Italiei şi a Festivalului Internaţional de Film din Salerno”, a declarat la înmânarea premiului preşedintele Festivalului Mario De Cesare.
În acelaşi context, producătorul Francesco Gagliardi, care a procurat anterior drepturile de distribuţie în Italia a filmului “ARRIVEDERCI”, a fost distins cu Premiul pentru „tratare, în calitate de producător şi ditribuitor de filme, a unor probleme de importanţă socială majoră”.
Pelicula a fost înaintată la concurs de către „Francesco Gagliardi Productions” şi a fost selectată alături de alte 160 producţii dintr-un număr total de 600 propuse la Festival.
Festivalul Internaţional de Film din Salerno, Italia, desfăşurat pentru a 63-a oară, între 23 şi 28 noiembrie 2009, este unul dintre cele mai vechi festivaluri de film din Italia, înfiinţat în 1943 pentru a dezvolta cultura şi relaţiile umane prin intermediul cinematografiei - unui mijloc de comunicare contemporan.
Premiul Festivalului de Film din Salerno este a şasea distincţie pentru „ARRIVEDERCI”, pe lângă Grand Prix al Teleforumului Euroasiatic de la Moscova, trei premii ale Festivalului Internaţional din Berdeansk, inclusiv pentru cea mai bună regie şi imagine, două premii Erasmus Euromedia oferite de către Societatea Europeană pentru Educaţie şi Comunicare şi sigiliul de aprobare al acesteia.
Pentru mai multe detalii:
Olga Rosca
+373 69371177 +373 69371177
rosca.olga@gmail.com

giovedì 26 novembre 2009

ARRIVEDERCI
26.11.2009
- Tutto esaurito, stamattina mercoledì 25, al Cinema Augusteo per la proiezione dedicata alle scuole del film "FORTAPASC" di Marco Risi sulla morte del giornalista Giancarlo Siani.
Presente in sala il Presidente dell'Associazione "Giancarlo Siani" Geppino Fiorenza.
Alle 17.00 a Palazzo S. Agostino la presentazione, curata della Fondazione "Valitutti" di Salerno presieduta da Renato Cangiano, del libro di Aldo Caponi, in arte Don Backy, "STORIA DI ALTRE STORIE" con Dario Salvatori.
In serata (ore 20.00), per la proiezione all'Augusteo "PRIGIONIERO DI UN SEGRETO" sarà presente il regista Carlo Fusco, il produttore Francesco Gagliardi ed il cast del film formato da Franco NERO, Tony SPERANDEO, Giulia Elettra GORIETTI, Ciro PETRONE, Rosario Ruotolo e Alfredo Ribassi.
Domani, giovedì 26, i lungometraggi in concorso saranno: MIRACOLO A PALERMO (ore 18.00) di Beppe CINO, produzione Sorpasso Film, con Tony SPERANDEO, Maria Grazia CUCINOTTA, Vincent SCHIAVELLI, Luigi Maria BURRUANO; THE COVER PAGE (ore 19.00, Caserma d'Avossa) di Ms. ROOPA IVER, produzione USA-INDIA con Ms. ROOPA IVER, Ms. Sanya IVER, Mr. Ananda THIRTHA; COMPLICI DEL SILENZIO (ore 20.00) di Stefano INCERTI, produzione Surf Film – Malkina – Duque Film con Alessio BONI, Giuseppe BATTISTON, Jorge MARRALE, Juan LEYRADO, Florencia RAGGI; TORNO A VIVERE DA SOLO (ore 22.00) di Jerry CALA', produzione Anteprima Eventi, con Jerry CALA', Enzo IACCHETTI, Tosca D'AQUINO, Eva HENGER.
Nel pomeriggio al Cinema Augusteo a partire dalle 15:30 i cortometraggi: IL CADAVERE DI VETRO, LA PREDA, TV, HEAVY METAL AXES di Margi VILLA ed ARRIVEDERCI di Valeriu JEREGHI, saranno presenti in sala il regista moldavo ed il produttore Francesco Gagliardi.
Proseguono anche le proiezioni presso i locali della Caserma militare "Gen. D'Avossa" in via P. del Pezzo (sede del 19° Rgt Guide) a partire dalle ore 16,00 con DON MILANI e a seguire LA VITA COSì COME VIENE.

Il film "Arrivederci" e il problema della maternità negata.

Per un “Arrivederci” meno amaro(Recensione al film di Valeriu Jereghi “Arrivederci”)
E’ un film coraggioso, Arrivederci , del regista moldavo Valeriu Jereghi.
Parla di problemi talmente strutturali nei paesi a forte tasso emigratorio da apparire irrisolvibili e quindi censurabili. E non solo censurabili, ma di fatto censurati da chi li vive in prima persona, quasi fosse una colpa o una vergogna l’essere nati poveri, in un paese povero ed essere stati costretti ad emigrare.E’ un film saturo di emozioni, melanconico e amaro, Arrivederci, prodotto dallo sguardo di un regista che fortemente si identifica con alcune delle vittime che l’ emigrazione falcidia, quelle che chi va via si lascia alle spalle.E’ un film lento e studiato, girato in bianco e nero, in cui convivono la raffigurazione iconica, la rarefazione mistica del cineasta russo Tarkovskij ed i toni molto più enfatici dei neo-realisti italiani. Quasi un invito straziante agli spettatori ad aggiungere di persona i colori, le sfumature. Ad entrare in risonanza con la materia dura, pietrosa, di cui è fatto il film. E, soprattutto, a colmare un’ assenza.Un invito che io, mamma e migrante privilegiata, non posso non cogliere…
Il film è tutto costruito su un personaggio di cui nulla si sa e nulla si vede, una madre che ha lasciato soli in Moldavia per migrare in Italia due bambini, un fratello maggiore e una sorellina, che insieme raggiungono forse a mala pena i 16 anni. In una società povera e rurale i due bambini si arrabattano per vivere, soprattutto grazie alla caparbia e fiera capacità di sopravvivenza del più grande dei due. Ma non è tanto la durezza delle condizioni di vita, il prematuro incontro con le necessità spietate della povertà e dell’ assenza di figure di riferimento a costituire il nucleo del film. Piuttosto, è la dialettica tra l’ assenza materiale della madre e la presenza di lei nella memoria, nei gesti e nel desiderio struggente del figlio maggiore a tessere la trama del film, che poi è solo un’ attesa senza fine.Sono quattro le sequenze del film che più mi hanno colpito e che desidero commentare.Il film si apre con il risveglio dei due bambini; capiamo dalla determinazione che il maschietto mette nel pettinare la sorellina, dall’ attenzione nel consolarla, che a lui spetta il ruolo materno della cura. Con un significato non recondito : la madre ha curato amorevolmente e a lungo quel figlio se è riuscita a tramandare il suo ruolo, a instillare in lui non solo la devozione che il bambino le dedica ma anche i gesti quotidiani del contatto quotidiano con il corpo dell’altro, che si fa arrendevole, corpo di figlio/figlia.In un significato forse più lontano, ma su cui vale la pena di interrogarsi ugualmente, il ruolo materno assunto da un piccolo rappresentante del genere maschile appare come la rottura fortuita di una catena di eventi che portano le donne piuttosto che gli uomini ad eccellere nei ruoli della cura. L’ emigrazione della madre, probabilmente in Italia per essere badante, porta un figlio ad essere badante dell’ altra figlia. Come a dire che la povertà e l’ emigrazione possono stravolgere i confini di quello che chiamiamo famiglia, di quello che chiamiamo ruolo genitoriale, di quello che consideriamo ruolo maschile o femminile. Un salto nel buio nell’arco di una generazione fa precipitare su un cucciolo d’ uomo un destino che tradizioni valoriali sedimentate lentamente nei secoli hanno invece riservato alle donne.
Nella seconda sequenza, il bambino ascolta, cuffie agli orecchi mentre sale sul monte, la canzone “O sole mio” che lo connette all’ Italia, un paese misterioso, dove la madre vive (o non vive più). Questa e le altre canzoni napoletane della colonna sonora di questa parte del film, sono anche le canzoni che gli emigranti italiani in tutto il mondo si portano dietro per ricordare la patria. Come a dire che l’emigrazione ha un linguaggio unico, scandito tra le note alte del desiderio e quelle basse della nostalgia. E l’ emigrazione ha i suoi tempi, un presente schiacciato tra passato e futuro, entrambi coniugati con il modo condizionale del “se…”Nella terza sequenza, l’ arrivo al primo giorno di scuola in ritardo del bambino ci porta all’ interno della trasmissione valoriale che è di nuovo affidata ad un personaggio femminile. Una giovane maestra declama con vigore un poema sulla madre-patria. L’ assenza della madre si fa duplice e raddoppiato il dolore del bimbo. Se l’ apprendimento di una lingua è sempre l’ apprendimento di una lingua materna, chi non ha madre con cui condividerla, cosa apprenderà ?
C’ è infine l’ ultima, amarissima sequenza su cui si chiude il film, con la tragica fine di un contadino, un personaggio solo apparentemente secondario, forse un alter-ego del regista, che, parlando con un vicino, niente aveva voluto ammettere del suo dolore nello scoprire che la moglie emigrata in Italia conviveva ormai con un ruba-cuori italiano dipinto con toni foschi. Nell’ orgoglio, nella chiusura su se stessi che non vuole ammettere il disagio, si consumano molte delle tragedie dell’ emigrazione. Non si capisce l’ emigrazione se non si capisce l’orgoglio di chi emigra. Si parte per non voler essere sconfitti. Non si torna per paura di ammettere una sconfitta agli occhi dei compaesani. E chi resta, soprattutto se non è più un bambino, vive come già una sconfitta il dovere aggrapparsi alla speranza di un improbabile ritorno di chi ama.Arrivederci è più di un film : è un incontro.
Quello verificatosi, come ci ha raccontato il regista nella proiezione organizzata da Assomoldave il 15 marzo a Roma, tra lui e un turista italiano in Moldavia che l’ha convinto a girare il film dopo aver incontrato i due bambini della storia ed aver cercato invano di aiutarli. Questo incontro tra lo sguardo del nativo e lo sguardo “altro” che può permettersi di vedere ciò che a noi fa troppo male notare, a costituire a mio avviso l’ eredità più preziosa del film. Perché due occhi più due non sono solo quattro occhi, ma una nuova idea per le mani e gambe che servono a far camminare i progetti che bisogna costruire per aiutare i poveri del mondo.
Arrivederci è più di un film : è un progetto. Anzi non uno, ma dieci, cento, mille progetti di “empowerment” per le popolazioni migranti, perché è solo l’ aiuto all’ auto-aiuto che si rivela aiuto duraturo. Con questa finalità in mente si può inoltre stabilire una relazione paritaria tra chi sente di avere avuto di più e chi sente di avere avuto di meno, per poi arrivare a una nuova capacità di sviluppare un proprio progetto di vita e di sentirsi più padrone del proprio destino. Raccolgo l’ invito implicito del film e metto le mie energie al servizio di un progetto: costruire una rete di gruppi di contatto tra donne originarie di Roma e donne migranti per elaborare insieme la sofferenza dell’ essere lontane dai propri cari e, al tempo stesso, cercare soluzioni concrete per il mantenimento e il miglioramento della relazione madre-figli.Condivido questo progetto con la rete di donne che aderiscono al COORDINAMENTO DONNE CONTRO IL RAZZISMO - donnecontroilrazzismo@yahoo.it e spero di poter facilitare uno di questi gruppi insieme a Tatiana Nogailic di Assomoldave (assomoldave@gmail.com).
Maria Emanuela GalantiRoma, 30 marzo 2009 www.emanuelagalanti.eu

martedì 20 ottobre 2009

După Grand Prix-ul Teleforumului Euroasiatic de la Moscova, filmul realizat de regizorul Valeriu Jereghi a obţinut trei premii Erasmus EuroMedia.

Este pentru prima dată câand o producţie moldovenească obţine o astfel de distincţie, asta deşi, lungmetrajul a fost înaintat nu de ţara noastră, ci de Rusia.
Şi la şirul trofeelor pastrate cu grija în casa regizorului, printre care şi cel din 1993 obţinut la Cannes, Valeriu Jereghi se poate lăuda cu încă trei distincţii deosebite. Este vorba de Premiul pe ţară, Premiul Sponsorilor şi Premiul special de la Erasmus Euro Media, acordate anual de către Societatea Europeană pentru Educaţie şi Comunicare. Deşi este o premieră pentru cinematografia moldovenească, filmul "Arrivederci" a fost prezentat de altă ţară.Premiile Erasmus EuroMedia se acordă din 1995 producţiilor şi programelor media care promovează cultura şi valorile europene, care analizează probleme actuale în Europa şi oferă perspective pentru viitor.Filmările pentru "Dragoste şi Război" vor începe anul viitor şi va aduce nume celebre în Moldova, printre care şi Franco Nero. Filmul va fi realizat de mai multe companii cinematografice - una din Ucraina, din Moldova, din Italia şi Rusia.



Gande sucesso del film "ARRIVEDERCI " a Vienna.

Încă un premiu pentru "Arrivederci", exact la un an de la lansare.

După Grand Prix-ul Teleforumului Euroasiatic de la Moscova, filmul realizat de regizorul Valeriu Jereghi a obţinut trei premii Erasmus EuroMedia.

Este pentru prima dată câand o producţie moldovenească obţine o astfel de distincţie.


European Society for Education& Communication .

Erasmus EuroMedia Awards 2009 .

Erasmus Euro Media Sponsorship Award 2009-10-15 Arrivederci, Valeriu Jereghi
Laudator: Marisa Vukicevic, University of Vienna .

The movie shows the drama of two young children whose mother left them to work in Italy. She wants to earn money for her family. The film convinced the jury that Arrivederci deserved this award for its outstanding sensitive and touching narrative style, thus interpreting the the burdon of migration. It shows precisly the dilemma of abandoned children who live in poverty. This tragedy can be found everywhere in Europe as it does not just show the drama of the children but also indicates the subject of migration and what problems migration can cause.
The movie acomplishes to narrow down the ribbon among our hearts and also strenghten it as it shows and appeals to our innermost part to never forget our children. As they are any society's future the future of Europe will exist on their dreams.
The European Society of Education and Communication (ESEC) therefore solemnly awards the film "Arrivederci" from Valeriu Jereghi, Russia, with the Erasmus EuroMedia Country Medal and the Sponsorship Award in respect of the thematic focus.
Vienna, October 16, 2009

giovedì 17 settembre 2009

19 OTTOBRE.
AUGURI VALERIU JEREGHI!

INVITO AL FILM.

Regista moldavo Valeriu Jereghi dopo aver presentato film ARRIVEDERCI nel Parlamento Europeo , dopo che a vinto premi a diversi Festival Internazionale, presenterà ai suoi concittadini il film artistico “ARRIVEDERCI”, quale in Italia e stato proetato a Roma, Venetia e Torino con l’iniziativa dell’as. Assomoldave.

Per l’alto contenuto morale, etico e educativo il regista concede, dal 01 al 08 ottobre la visone gratuita della pellicola a tutti.
La proiezione avviene nella Cinema “Patria”- centro di Chisinàu, alle ore 19.00.


INVITATIE LA FILM.


Regisorul moldav Valeriu Jereghi dupa prezentarea filmului ARRIVEDERCI la Parlamentul European, dupa ce a chistigat premii la festivaluri internationale,va presenta concetatenilor sai filmul artistic ARRIVEDERCI, care in Italia a fost proiectat la Roma, Venetia si Torino cu initiativa as. Assomoldave.


Pentru inaltul continut moral, etic si educativ regisorul ofera aceasta actiune sociala prin VIZIONAREA GRATUITA a pelicolei ARRIVEDERCI tuturor doritorilor.


Proiectia va avea loc in cinematograful Patria-centru din Chisinau de pe data de 01 pina pe 08 octombrie la orele 19.00

mercoledì 16 settembre 2009

FILM "ARRIVEDERCI" CANDIDATO AL PREMIO Erasmus EuroMedia .
Dopo che ha ottenuto il premio al festival “Eurasian Teleforum” di Mosca, il film “Arrivederci” è stato proiettato in seno al Parlamento europeo e ha raccolto applausi in diverse capitali europee, il film firmato dal regista moldavo Valeriu Jereghi, è ora in concorso per un premio all’Erasmus EuroMedia organizzato dalla Società Europea per l'Educazione e la Comunicazione.
Questo è il primo film nella storia della Moldova che concorre ad un alto premio della Comunità Europea. Su domanda del giornale moldavo Info-Prim-Neo, Valeriu Jereghi ha detto che questa candidatura dimostra ch gli europei non sono indifferenti verso il dolore altrui. La cosa importante è che il film" Arrividerci ha sensibilizzato L'Europa verso i problemi e i dolori dei cittadini moldavi e soprattutto che, oltre al premio in denaro la pellicola premiata potrà beneficiare dell’attenzione internazionale. Valeriu Jereghi considera che la cinematografia Moldava ha grandi possibilità di espressione ma che purtroppo fino ad oggi non è stato possibile valorizzarla, altrimenti le problematiche della Moldova sarebbero state conosciute sin dalle sue origini, e si sarebbe potuto evitare una così lunga sofferenza al popolo moldavo. European Society for Education organizza il premio Erasmus EuroMedia dal 1995, per sostenere e promuovere le migliori produzioni cinematografiche e dei media che trattano argomenti relativi ai problemi sociali, culturali dell’educazione e della politica. Film "Arrivederci", è prodotto della società "Prim-plan studio”, e racconta il dramma vissuto da due bambini di 5 e 7 anni lasciati soli a casa dalla madre che è partita a lavorare in Italia. Illustra come questi bambini affrontano la realtà della vita quotidiana, del loro amore verso la madre e del grande cuore della gente dei paesi moldavi. Anche se pieno di momenti drammatici il film finisce con la speranza in un futuro migliore per la Moldova. I dolori vissuti da questa generazione di infanzia sofferente sono la migliore garanzia per poter un giorno veder la Mpdova definitivamente integrata nel cuore dell’Europa.
La cerimonia di premiazione al Festival di Vienna avverrà il prossimo 16 ottobre.

Arrivederci” vrea să ia premiile Erasmus EuroMedia.
Filmul Arrividerci, nominalizat la premii europene
25 august 2009 După ce a obţinut Marele Premiu al Teleforumului Euroasiatic de la Moscova, a fost proiectat în Parlamentul European şi a cules aplauze în mai multe capitale în cadrul turneului său european, filmul artistic „Arrivederci”, semnat de regizorul moldovean Valeriu Jereghi, a fost nominalizat pentru Premiile Erasmus EuroMedia acordate de către Societatea Europeană pentru Educaţie şi Comunicare.
Este primul film în istoria cinematografiei moldoveneşti nominalizat pentru această înaltă distincţie europeană.
Solicitat de Info-Prim Neo, Valeriu Jereghi a declarat că această nominalizare demonstrează că europenii nu sunt indiferenţi faţă de durera altora. „Important este că filmul „Arrividerci” a sensibilizat Europa faţă de problemele, durerile cetăţenilor R. Moldova. Important că, pe lângă premiul bănesc oferit câştigătorilor, peliculele premiate beneficiază de atenţie internaţională, Premiul Erasmus EuroMedia fiind motiv şi criteriu pentru sprijin financiar acordat ulterior echipelor de creaţie”. Valeriu Jereghi consideră că cinematiografia moldovenească avea toate posibilităţile să facă zeci, sute de filme de acest fel, pentru a sensibiliza Europa asupra problemelor societăţii moldoveneşti şi „poate, nu ajungeam în halul acesta, dacă cinematografia avea o structură viabilă cu responsabilitate faţă de popor şi ţară”, a mai spus regizorul şi producătorul filmului „Arrividerci”. Jereghi a adăugat că proiectarea filmului în Parlamentul European şi nominalizarea pentru Premiile Erasmus EuroMedia sunt pentru el mult mai importante decât participarea la oricare festival internaţional. Societatea Europeană pentru Educaţie şi Comunicare acordă Premiile Erasmus EuroMedia din anul 1995, pentru a remarca şi a promova excelenţa în producţii şi programe media în domenii precum societate, cultură, educaţie şi politică. Filmul artistic „Arrivederci”, este un produs al companiei de film „Prim-Plan Studio” care povesteşte despre drama prin care trec doi copii, de 5 şi 7 ani, rămaşi singuri acasă, după ce mama lor a plecat la muncă în Italia. Este un film despre cum fac faţă realităţii aceşti copii, despre dragostea pentru mama sa, dar şi despre inima mare a oamenilor din satele din Moldova. Deşi e plin de momente dramatice, filmul sfârşeşte cu speranţa în viitorul bun al acestei ţări – oameni ca Ionel vor transforma Moldova într-o ţară cu un loc binemeritat în inima Europei. Filmul, distins cu Marele Premiu al Teleforumului Euroasiatic de la Moscova, a fost proiectat în Parlamentul European şi a cules aplauze în mai multe capitale în cadrul turneului său european. Ceremonia de decernare a Premiilor Erasmus EuroMedia va avea loc în capitala austriacă, Viena, la 16 octombrie.
Fragmente din filmele lui Valeriu Jereghi pot fi accesate pe pagina regizorului pe Youtube:
Moldova: tre generazioni di bambini “invisibili”.

Sarebbero migliaia i bambini senza identità in Moldova, minori “invisibili” che non sono stati registrati alla nascita e non hanno nessun documento che attesti la loro esistenza. L’allarme è stato lanciato dal giornale locale “Jurnal de Chisinau”.
Sono bambini e adolescenti che non frequentano la scuola, non usufruiscono dei servizi di protezione ed assistenza medica, né di quelli sociali. Senza i documenti d’identità, rischiano di rimanere per tutta la loro vita bambini “fantasma”. Si tratta di un fenomeno difficile da monitorare in quanto non esistono statistiche ufficiali delle istituzioni governative.
L’Avvocato parlamentare del minore, Tamara Plămădeală, sostiene che sono numerose le famiglie in cui non hanno alcun atto d’identità tre generazioni intere (nonni, genitori e figli). “E’ un circolo vizioso - ammette Plămădeală - un genitore che non ha identità non può registrare il figlio.”Secondo Plămădeală il problema maggiore è la mancanza di informazioni sui diritti e sugli obblighi civili degli strati più disagiati della popolazione moldava. Il fenomeno risulta ancora più grave nelle comunità di etnia rom. In alcuni villaggi del distretto di Nisporeni, ad esempio, circa il 20% dei bambini non è registrato all’anagrafe, né frequenta la scuola.
“Gli ostacoli per la registrazione dei minori possono essere banali, frutto di lacune burocratiche” ha dichiarato il referente dell’associazione Promolex Alex Zubco. Zubco ha portato come esempio il caso di una madre del villaggio moldavo di Vanita, Tighina, i cui bimbi sono nati in Turchia ed avevano documenti di identità turchi. Al rientro in Moldova, la madre ha impiegato più di un anno a rendere conformi alla legislazione moldava gli atti di identità dei figli. In questo periodo di tempo, i bambini non hanno potuto frequentare l’asilo, non hanno beneficiato del sistema di protezione statale e uno di loro rischia di perdere l’iscrizione all’anno scolastico.

martedì 15 settembre 2009

Dal 01 al 07 ottobre 2009, nel incinta cinema Patria- centru, ore 19.00 sarà proetatto film Arrivederci gratis.


De pe 01 şi 07 octombrie 2009 la cinematograful "Patria"-Centru, la ora 19.00 va fi proiectat filmul ARRIVEDERCI pentru toţi doritorii. Intrarea va fi gratuită.


Eroul de 7 ani din "Arrivederci" a devenit laureat al unui festival international de film.

Filmul artistic "Arrivederci", semnat de regizorul moldovean Valeriu Jereghi, a cucerit trei premii in cadrul editiei a 12-a a Festivalului International de Film de la Berdeansk.
Profesionalismul peliculei a fost apreciat cu Premiul pentru cea mai buna regie a unui film artistic si Premiul pentru cel mai bun operator de imagine, ambele conferite lui Valeriu Jereghi.Interpretul rolului principal, Ionel Babenco, in varsta de doar 7 ani, a fost desemnat de catre juriu cu premiul special "Speranta Festivalului"."Noi am fost profund impresionati de modul in care a jucat tanarul actor, Ion Babenco", a declarat presedintele juriului, regizorul si presedintele Uniunii Cineastilor din Ucraina, Boris Savcenco."Regizorul Valeriu Jereghi are ochi care vad ochi. Ochii artistului au gasit acest baiat, dar si au vazut ca prin microscop aceasta tema", a declarat compozitorul Eugen Doga, membru al juriului."Gresesc cei care spun ca in Moldova nu exista cinematografie, nu este sprijin si multi au dat mainile jos, insa nu si Valeriu Jereghi", a accentuat Doga."Juriul a votat unanim pentru "Arrivederci" - un film cu o respiratie vie si o durere general-umana", a spus Boris Savcenco."Este un film de un inalt nivel profesionalist, ma bucur foarte mult pentru succesele acestuia, pentru faptul ca aceasta tema a fost, in sfarsit, tratata si a reusit sa sensibilizeze atatia oameni", a adaugat maestrul Doga."Sunt ferm convins ca prin cultura putem traversa frontiere, stabili dialog, dezvolta parteneriate, promova colaborare internationala. Faptul ca filmul "Arrivederci" a fost apreciat atat la Moscova, cat si la Bruxelles si alte capitale europene, iar acum si la Festivalul International de Film de la Berdeansk confirma acest adevar", a spus, la randul sau, regizorul Valeriu Jereghi.Editia a 12-a a Festivalului International de Film de pe coasta Marii Azov, orasul Berdeansk, s-a desfasurat in perioada 29 august - 3 septembrie si a reunit filme din 18 tari ale lumii.Filmul artistic "Arrivederci" este un produs al companiei de film "Prim-Plan Studio" care povesteste despre dragostea unui copil pentru mama sa, dar si despre drama pe care o traieste, in timp ce aceasta e plecata la munca in Italia.

Filmul „Arrivederci” în competiţie pentru premiile Erasmus EuroMedia

Filmul artistic „Arrivederci” semnat de regizorul moldovean Valeriu Jereghi a fost nominalizat pentru Premiile Erasmus EuroMedia acordate de către Societatea Europeană pentru Educaţie şi Comunicare.
Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc la Viena, la 16 octombrie 2009 unde peliculei lui Valeriu Jereghi i se va conferi Sigiliul de Aprobare Erasmus EuroMedia, fapt ce înseamnă ca filmul va concura pentru Premiile Erasmus EuroMedia: Medalie de Ţară, Premiul Mare, Premiul Special şi Premiul Finanţatorului.
Este primul film în istoria cinematografiei moldoveneşti nominalizat pentru această distincţie europeană. „Pe lângă premiul bănesc oferit câştigătorilor, peliculele premiate beneficiază de atenţie internaţională, Premiul Erasmus EuroMedia fiind un motiv şi criteriu pentru sprijin financiar acordat ulterior echipelor de creaţie“, a subliniat regizorul şi producătorul filmului Valeriu Jereghi.
Societatea Europeană pentru Educaţie şi Comunicare acordă Premiile Erasmus EuroMedia din 1995 pentru a promova excelenţa în producţii şi programe media ce tematizează valorile europene în domeniile precum societate, cultură, educaţie şi politică.
Amintim că filmul artistic „Arrivederci”, povesteşte despre dragostea unui copil pentru mama sa, dar şi despre drama pe care o trăieşte, în timp ce aceasta e plecată la muncă în Italia. Filmul, distins cu Marele Premiu al Teleforumului Euroasiatic de la Moscova, a fost proiectat în Parlamentul European şi a cules aplauze în mai multe capitale în cadrul turneului său european.
Fragmente din filmele lui Valeriu Jereghi pot fi accesate pe pagina regizorului pe Youtube: http://www.youtube.com/user/ValeriuJereghi

(www.jurnal.md)




Valeriu Jereghi invită parlamentarii din R.Moldova să vizioneze şi să discute fimul artistic „Arrivederci”.

Regizorul Valeriu Jereghi invită parlamentarii din R.Moldova să vizioneze şi să discute fimul artistic „Arrivederci", care a sensibilizat Parlamentarii Europeni, spectatori din mai multe ţări ale Europei, juriile şi spectatorii festivalurilor internaţionale.
„Arrivederci" este unapel de ajutor S.O.S. pentru copii abandonaţi din Moldova, realizat în 2 săptămâni pe banii proprii ai autorului.
Într-un amplu interviu acordat jurnalistei Maria Bulat-Saharneanu în cadrul emisiunii „Interviuri pentru seri de duminică" de la postul de radio „Vocea Basarabiei", regizorul Valeriu Jereghi a declarat că Legislativul trecut a ignorat invitaţia de a viziona filmul, proiecţiile de la cinematograful „Odeon" au fost organizate de autori pe banii lor. Ba mai mult, la indicaţia unor demnitari sus-puşi, ambasadele R.Moldova din ţările în a fost efectuat un turneu - Franţa, Italia, Portugalia, au refuzat ajutorul în organizarea vizionărilor, sugerând regizorului că vor avea neplăceri dacă nu se vor conforma indicaţiilor de la Chişinău.
Regizorul susţine că aşa-zisa cinematografie moldovenească din ultimii 15 ani a realizat producţii degradante, cu imagine urâtă a tot ce înseamnă spiritualitatea poporului, valorile naţionale şi că aceste producţii realizate pe bani publici sunt ţinute în secret, ele nu au fost proietate, nu au fost vizionate nu numai de publicul larg, dar nici de specialişti în cinematografie. În acelaşi timp, în ziare apăreau publicaţii precum că filmele produse la studioul „Moldova-Film" participă la festivaluri internaţionale, aceasta fiind o modalitate de a stoarce în permanenţă bani din bugetul statului. Şefii studioului şi Departamentului Cinematografie, Valentin Todercan şi Ion Şiman lansau peliculele fără scenarii regizorale şi în lipsa devizului de cheltuieli, ceea ce le permitea să solicite permanent bani pentru continuarea procesului, care era considerat finalizat doar când nu se mai puteau stoarce banii publici. Un asemenea lucru se întâmplă cu filmul „Lupii şi zeii", care se filmează de 3 ani cu un buget de milioane de lei şi încă nimeni nu a văzut această producie nici în română, nici în rusa în care a tradus-o chiar Todercan, prietenul lui Victor Stepaniuc, spune intervievatul. El crede că a venit timpul să se efectueze o investigaţie a activităţii din ultimii 15 ani a studioului „Moldova-Film".
O infracţiune gravă contra propriului popor este vânzarea cu nemiluita a patrimoniului naţional al cinematografiei din R.Moldova, toate site-urile din Internet fiind pline de oferete ale filmelor produse în Moldova. Zi şi noapte pe lângă studiou lucra o mini-fabrică de copiere a filmelor din perioada de aur a cinematografiei moldoveneşti, care erau vândute împreună cu toate drepturile. „O ţară care se respectă, nu-şi vinde patrimoniul. La ultima noastră întâlnire, regretatul Emil Loteanu mi-a spus cu durere în suflet că a discutat cu Todercan problema vânzării filmelor şi a solicitat procentele legale pe care urma să le primească în calitate de autor de scenariu şi regizor. Todercan l-a sfătuit să plece la Moscova, să aştepte poate... SE VOR ADUNA VREO 70 DE LEI PE FILMELE LUI...", spune Jereghi.
Când a încercat să-şi expună poziţia, inclusiv consilierilor Preşedintelui de atunci al R.Moldova, s-au activizat Valentin Todercan şi Ion Şiman, care l-au acţionat pe Jereghi în instanţa de judecată, Şiman a semnat mai multe materiale deniratoare în presă şi chiar l-a ameninţat la telefon să nu uite că fiul său mai merge singur prin oraş...
Discutând cu vicedirectorul studioului, Piotr Palamarciuc, Jereghi i-a sugerat că vânzările patrimoniul cinematografiei este un raket acoperit de biletul de partid şi că va face publică această activitate ilegală a conducerii studioului. Palamarciuc i-a zis regizorului moldovean, născut în Moldova - „Dacă o faci pe asta - CEMODAN, VOKZAL, ROSSIA"...
Referindu-se la filmul artistic "Arrivederci", care a bulversat răuvoitorii din R.Moldova prin mesajul pe care îl are - tragedia poporului nevoit să-şi lase copiii pentru a munci în ţări străine şi a reuşi să ridice aceşti copii, Jereghi a declarat că intenţionează să facă o acţiune socială - între 01 şi 07 octombrie la cinematograful "Patria"-Centru, la ora 19.00 va fi proiectat acest film pentru toţi doritorii. Intrarea va fi gratuită.
Filmul "Arrivederci" a fost distins cu Grand-Prix al celui de al XI-lea Forum Televizat al Academiei Euroasiatice de Televiziune şi Film de la Moscova, noiembrie 2008, pentru cea mai bună regie, pentru cea mai bună imagine şi Premiul special al juriului „Speranţa festivalului", decernată lui Ionel Babenco, în vârstă de 7 ani, eroul principal al filmului la Festivalul Internaţional de filme de la Berdeansc.

Protagonist - Valeriu Jereghi
Scris de Radio Vocea Basarabiei
Luni, 14 Septembrie 2009 08:12

sabato 12 settembre 2009








Семилетний Ион Бабенко из села Бутучень стал Лауреатом Международного кинофестиваля на Азовье.

С 28 августа по 3 сентября в Украине проходил 12-ый Бердянский Международный Кинофестиваль. Молдавский режиссер Валериу Жереги представил на суд жюри Кинофестиваля фильм "ARRIVEDERCI".
По итогам фестиваля молдавский фильм был отмечен тремя премиями: "За лучшую режиссуру", "За лучшую операторскую работу" и Специальным Призом жюри 12-го Международного Кинофестиваля "Надежда Фестиваля", который был присужден молдавскому мальчику Иону Бабенко за исполнение роли в фильме Валериу Жереги "ARRIVEDERCI".
Валериу Жереги поделился с нами своими впечатлениями о прошедшем фестивале, а также рассказал о своих творческих планах.
На закрытии фестиваля, когда председатель жюри - Народный артист Украины, Председатель Союза кинематографистов Украины - Борис Савченко объявил о вручении Специального Приза Иону Бабенко, в зале устроили овации. Тот факт, что жюри Международного Кинофестиваля предложило молдавскому мальчику из села Бутучень Специальный Приз, подчеркивает то, что я уже давно утверждаю: молдавский народ талантлив во многом. Но в то же время, нашей киноиндустрии очень трудно выжить и выплыть без поддержки государства и частных инвесторов. Я повторяю в очередной раз, что культура – это валютный фонд страны, и так безалаберно относится к культуре, как относятся в нашей стране, недопустимо.
Кинематографисты, участники Фестиваля и простые зрители так прониклись первым просмотром фильма "ARRIVEDERCI", что другие участники, которые, по разным причинам не смогли попасть на показ, обратились в Организационный Комитет фестиваля с просьбой об организации повторного просмотра. И на протяжении всего фестиваля везде звучало: "молдавский фильм", "молдавский режиссёр", "мальчик из Молдовы".
Что Вам дало участие в этом Фестивале?
Такие фестивали дают возможность наладить творческие контакты. Например, на этом Фестивале мне и директору фильма Михаю Дэнилэ было предложено сотрудничать с Kiev International FilmFestival, президентом которого является Богдан Ступка, а директором – Федор Крат. Эта компания предложила нам провести в Центральном Доме Кино в Киеве показ фильма "ARRIVEDERCI" с его обсуждением, куда будут приглашены представители парламента, правительства, международные ассоциации и фонды, кинематографисты и журналисты. Более того, нам предложили участвовать в прямом эфире с показом этого фильма и обсуждением в центральных городах Украины: Киеве, Харькове, Днепропетровске, Запорожье, Львове.
Почему Россия, Украина, страны Восточной Европы считают проблему миграции населения актуальной и острой, считают необходимым обсудить её с разными слоями населения, а также искренне оценить фильм с художественной точки зрения; почему Зал Европарламента аплодирует этому фильму; залы в России, Украине, Португалии, Франции, Италии принимают этот фильм, как высокое молдавское киноискусство? Эти страны сделали то, что должна была сделать Молдова! Но здесь, чтобы устроить показ фильма для молдавского зрителя, который делает запросы в интернете: "как найти, где увидеть фильм "ARRIVEDERCI", я должен платить за кинозал, и никто ни на каком уровне "не может" помочь нам в демонстрации фильма ни в столице, ни в городах республики.
К счастью, мне и моей группе некогда страдать: невзирая на политическую и экономическую ситуацию в стране, мы заняты реальным кинематографическим делом. Не прося ни у кого ничего, не унижаясь, а наоборот, взяв на себя функцию представлять нашу республику, как миролюбивую и интеллектуальную страну.



Отрывок из письма Делегации Европейского Парламента в Комиссию по Парламентской Кооперации ЕС – Республика Молдова:
Г-Н ВАЛЕРИУ ЖЕРЕГИ,
"От лица Членов Делегации Европейского Парламента в Комиссии по Парламентской Кооперации ЕС – Республика Молдова и Интернациональной группы "Семья и Защита Детей", хотим Вас поздравить с производством фильма "ARRIVEDERCI"…
Выражаем уверенность в том, что это великолепное произведение искусства, поможет многим людям понять, как маленькие дети Молдовы и других стран Европы и мира, борются за выживание в отсутствие родителей, без любви и комфорта, в бедности.
Мы благодарим Вас за показ фильма в Европейском Парламенте, и надеемся, что этот фильм будет показан тем, кто задумается над бедственным положением детей и сможет предпринять необходимые меры для улучшения ситуации".


Букет премий говорит о том, что мы ВОЗРОЖДАЕМ молдавское кино и ХОТИМ вывести его на международный уровень. О нашей стране должны говорить, как о высококультурной стране.
Опасную для развития страны формулировку: "Мы создаем молдавское кино для молдаван" выдвинули в последние 15 лет бездарные руководители национального кино, репутация которых весьма сомнительна. Прикрываясь этим лозунгом, им было удобно бесконтрольно продавать наши фильмы за границу: национальное достояние страны ушло без государственной комиссии, которая могла бы определить истинную цену наших картин. Они научились ремонтировать и перестраивать киностудию десятки раз: "Как же, выгодное дело!", запускали в производство такие "фильмы", от которых, кроме запаха плесени, ничем живым не отдаёт.
А между тем, государство ежегодно выделяет новые средства для создания национального кинематографа. И где же фильмы, на которые эти средства были выделены? К слову, меня очень интересует: куда сливаются деньги последние три года под предлогом создания на государственной киностудии “Moldova-Film” некого фильма “Lupii si Zeii”. Почему этот фильм прячут от нас три года? Неужели потому, что он особенно "талантливый" и "фестивальный"? Что скрывается за этим "творчеством"? Какие это "профессионалы" нескончаемо трудятся над этим "произведением" и зачем?
Нас ждут в Европе. Впервые в истории молдавского кинематографа наш фильм номинирован на премию Erasmus EuroMedia Европейского общества по образованию и диалогу. Церемония вручения премий Erasmus EuroMedia состоится в Вене (Австрия) 16 октября. Номинация на эту премию говорит о том, что европейцы неравнодушны к проблемам людей, что Европа протягивает нам свою руку. Для нас важно, что помимо денежной премии, фильмы-победители получают международное внимание. Премия Erasmus EuroMedia – это повод для финансовой поддержки, выделяемой впоследствии творческим коллективам.

Мне непонятно, почему во всей Европе относятся к этому фильму, как к социально значимому, общечеловеческому произведению искусства, а здесь… нам не чинят видимых препятствий, но и официальной поддержки для показа молдавскому зрителю фильма "ARRIVEDERCI" получить никак нельзя. К примеру, для национального телевидения, то есть лично для г-на Тодеркана, режиссер Жереги является персоной “non-grata” – так говорили мне ангажированные там журналисты.
Я подчеркиваю, мне и моей группе никто не мешал создавать фильм "ARRIVEDERCI", но мне никто и не помог. Я обращался во всевозможные организации, вплоть до правительства и президента, и отказа не было: просто мне никто не ответил.
После показа фильма в Брюсселе, Европарламентарии отправили к высшему руководству нашей страны письмо с предложением показа фильма "ARRIVEDERCI" и обсуждением его на национальном телевидении Moldova-1. Но и это было проигнорировано.
Но могу сказать, что мы обязательно попытаемся сделать большой открытый просмотр фильма "ARRIVEDERCI" в ближайшее время в Кишиневе.

На каком этапе находится сейчас работа над проектом "Любовь и Война"?
Лично я благодарен фильму "ARRIVEDERCI" за то, что он дал нам возможность встретиться с кинематографистами из Италии. На основе художественной ценности и мастерства этого фильма, мне было предложено дальнейшее сотрудничество с итальянскими кинематографистами. В перспективе – большой и серьёзный кинопроект "Любовь и Война" по моей одноименной книге. Почему итальянцы заинтересовались этим проектом? Они увидели в нем миротворческую идею. И теперь у нас появилась возможность создать художественный фильм с мировыми актерами, с высокими технологиями, на высоком профессиональном уровне. Мне непонятен и тревожен тот факт, что этот сценарий с названием "Перелётные Птицы" лежал в Министерстве Культуры 2 года, был у министров, у советников президента , никто не удосужился его оценить. Более того, он был просто проигнорирован.

Если говорить на кино-языке, у нас сейчас предподготовительный период. В этот период входит перевод и издание книги "Любовь и Война" в Италии. Кроме того, итальянский продюсер Франческо Галиарди контактирует со всевозможными правительственными и неправительственными организациями по поводу капиталовложений в проект (помимо тех, которыми он располагает). Идут переговоры с актёрами для участия в фильме. Но надо понимать, что в связи с тем, что Республика Молдова никоим образом материально не участвует в проекте, итальянцы вправе диктовать свои условия. Я со своей стороны привлекаю к работе молдавскую съемочную группу. Фильм этот о периоде начала второй мировой войны в Молдове и будет создаваться молдавским режиссёром-постановщиком, частично молдавской съемочной группой, и задействованы там будут молдавские актёры. Но в титрах будет значиться: "Francesco Gagliardi Productione представляет…".

На пресс-конференции, посвящённой началу работы над фильмом "Любовь и Война", присутствовали кинопродюсер Франческо Галиарди, его ассистент по производству Роберта Мартино, посол Италии в РМ Стефано Де Лео, консул Италии в РМ Бруно Кастелари. Молдавское Министерство Культуры отказалось от участия в этой пресс-конференции – чтобы это значило? Чего мне ждать от своих?
Я с великим уважением отношусь к послу Италии в РМ Стефано Де Лео, потому что посольство искренне помогает нашей творческо-производственной группе в работе над этой совместной продукцией. Это говорит о стабильности творческих контактов кинематографистов Молдовы и Италии.
Отрывок из книги Валерию Жереги "Любовь и Война":
При новой власти Нику Водэ назвал себя просто – НКВД, что в Советской стране означало "народный комиссариат внутренних дел".Прошлой зимой НКВД напился, упал, заснул, а руки остались в луже.
К утру, вода примерзла. Проснулся, позвал жену с топором. Она топор принесла и своим умом додумалась руки мужу не отрубать, а только лед порубить вокруг.
Вот и ходил НКВД с синими по локоть руками. Острой щепочкой нацарапает у локтя звезду и смело идет наводить порядок в селе. Шел на маленькое дельце – одна звезда, и в чине лейтенанта давал распоряжение зарезать ему пару гусей - одного на субботу, другого на воскресенье. Если дело крупнее, – нужно экспроприировать зерно или порубленные дрова, НКВД рисовал на одной руке большую звезду, на другой - две, но поменьше.
Жена НКВД от винных дрожжей потолстела на правый бок. Легла на эту опухоль и больше не проснулась. Утром в тот же день, в воскресенье, пьющий НКВД с горя сразу похоронил свою последнюю жену, и на эти похороны никто из селян не пришел. Никто ничего не слышал - вдовец не рыдал и громко не плакал. В одиночестве НКВД закопал жену на старом кладбище, накидал могилку, сел на нее и разозлился на свое село.
В связи с тем, что в родной стране Вы не получаете необходимой поддержки Вашего творчества, Вы не думаете о том, чтобы сменить страну проживания?
Я 15 лет жил в Москве, но это не означает, что меня не было тут, в Молдове. Я приехал обратно без формулировок: временно или навсегда. Интересно, что вернулся домой я в тот период, когда все отсюда уезжают. Я жил и работал в России, Франции, Германии, Румынии, но я всегда возвращаюсь в Молдову, потому что считаю её своим домом.
Я есть и всегда буду молдавским режиссёром.
Ольга Буга
ttp://allfun.md/index.php?page=projects&id=1220551281
http://jurnaltv.md/#12076&20090904&12077&&3610&3595

http://jurnaltv.md/#13521&20090912&13522&&3610&3595

domenica 12 luglio 2009



http://allfun.md/index.php?page=projects&id=1220878497&sid=1220878497&pid=3437

http://www.allfun.md/index.php?page=projects&id=1220551281&sid=1220551281&pid=3434

http://kp.md/daily/24319/512027/?geo=14

http://allfun.md/index.php?page=projects&id=1220878497&sid=1220878497&pid=3436

http://www.unimedia.md/?mod=news&id=11601

http://protv.md/stiri/social/regizorul-valeriu-jereghi-nu-spune-arrivederci.html

http://social.moldova.org/news/angelina-jolie-pentru-rolul-principal-in-film-moldoitalian-202102-rom.html

http://www.jurnal.md/article/17070/

http://movie.moldova.org/news/angelina-jolie-invited-to-play-main-role-in-a-moldoitalian-movie-202165-eng.html

http://www.jurnal.md/article/17410/

http://www.info-prim.md/?x=&y=24106

http://www.kissfm.md/kiss-blitz.php?id=559

http://www.politik.md/?view=articlefull&viewarticle=1103

http://www.opinii.md/articol/2196/a-jolie-ar-putea-purta-broboad-moldoveneasc-n-scurt-timp/

http://hotnews.md/?p=7573

http://www.deca.md/?cat=ist_din_mold&id=1845

http://www.sanatatea.com/art/stiri-muzica/5033-celebra-actrita-angelia-jolie-va-fi-invitata-sa-joace-rolul-principal-intr-o-productie-cinematografica-moldo-italiana.html

http://protv.md/stiri/social/angelina-jolie-ar-putea-purta-broboada-moldoveneasca-in-scurt.html

http://garda.com.md/stiri/dragostea-si-razboiul-filmat-la-chisinau

http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009070230323/Monden/Angelina-Jolie-ar-putea-filma-in-Republica-Moldova.html

http://www.ziare.com/Angelia_Jolie_ar_putea_filma_in_Republica_Moldova-804902.html

http://www.ziua.net/news.php?data=2009-06-30&id=32131

http://www.jurnal.md/article/17410/

giovedì 2 luglio 2009




IL REGISTA VALERIU JEREGHI
STANOTTE E DIVENTATO PAPA.


AUGURI

EMILIA JEREGHI!

Moldova, Italia şi Rusia vor lucra împreună la producerea filmului artistic "Dragostea şi Războiul"

CHIŞINĂU, 25 iunie
Coresp. "Novosti - Moldova" Vladimir Popov .
Aproximativ peste un an amatorii de filme vor putea viziona noua peliculă artistică "Dragostea şi Războiul", turnat de cunoscutul regizor moldovean Valeriu Jereghi. Din partea italiană va veni finanţarea, iar cea rusă îşi va asuma o parte considerabilă din munca ce vizează montarea filmului.
Lansarea acestui proiect pretenţios a avut loc joi la Chişinău, la reprezentanţa ARŞI RIA Novosti în Moldova. Au participat Francesco Gagliardi, producătorul general al Companiei "Francesco Gagliardi Production", Ambasadorul Italiei în Moldova Stefano de Leo, consulul Italiei în Moldova Bruno Castelari.
Jereghi a declarat în cadrul conferinţei de presă: "Iniţial preconizam filmarea peliculei în Moldova în cadrul Programului prezidenţial prilejuit de aniversarea a 650-a a statalităţii moldoveneşti. Spre regret, n-am reuşit. Doi ani scenariul filmului a stat fără mişcare. Spre fericire, anul trecut a fost lansat cu succes în Italia filmul meu "Arrivederci" (despre soarta a doi copii moldoveni, a căror mamă plecase în Italia la cîştig). Imediat după proiectarea lui specială pentru cineaşti la Roma cunoscutul actor italian Franco Nero mi-a spus: "Acest film trebuie să-l vadă întreaga lume". Peste un timp a avut loc întîlnirea cu Francesco Gagliardi. El este nu numai producător, dar şi coordonator al Departamentului culturii, teatrului şi cinematografiei pe lîngă Guvernul Italiei. În comun am decis să continuăm munca la acest film".
Gagliardi a confirmat că Ministerul Culturii al Italiei este dispus să examineze chestiunea privind finanţarea proiectului. "Cred că pînă la mijlocul lunii noiembrie noi vom şti exact răspunsul, dacă statul va finanţa noua lucrare a lui Jereghi. Chiar dacă aceasta nu se va întîmpla, eu, în calitate de întreprinzător, sînt gata să-mi asum acoperirea comercială a lucrărilor. Eu văd potenţialul, forţa acestui scenariu realizat după nuvela omonimă a lui Jereghi. Dacă ţinem cont că de regie se va ocupa un profesionist de atare nivel, cum este prietenul nostru moldovean, iar în calitate de actori vor fi cooptate vedete de talie mondială, succesul proiectului este indiscutabil", - a spus producătorul.
Cunoscutul regizor rus Nikita Mihalkov, la studioul privat "Tri T" al căruia se vor realiza montarea, sonorizarea şi alte lucrări, a adresat consucătorului proiectului un mesaj electronic. În acesta se menţionează: "Noul scenariu al lui Valeriu Jereghi a suscitat interesul tuturor. "Dragostea şi Războiul" are tot potenţialul necesar, pentru a deveni un film ieşit din comun, un film-eveniment".
Parteneri la producerea filmului din partea moldovenească vor fi cunoscuţii oameni de afaceri Ilan şi Ilona Şor - conducătorii companiei "Dufrimol". Pelicula va fi turnată în Moldova şi Italia.
Potrivit spuselor lui Jereghi, "filmul urmează să relateze despre dragostea a trei osraşi - un italian, un român şi un rus faţă de trei surori dintrun sat moldovenesc. Aceşti oameni, cu toate necazurile, ororile şi tragediile războiului din 1941-1945, au reuşit să-şi menţină neîntinate sentimentele. Sper că în film noi vom reuşi să convingem spectatorii că noţiunea "dragoste" nu moare în conştiinţa omului niciodată", - a spus Jereghi.
Ambasadorul Italiei în Moldova Stefano de Leo a specificat că acest proiect de ambiţii este important nu numai sub aspect cultural. "În Italia de nu prea mult timp locuiesc şi muncesc zeci de mii de moldoveni. Ei sînt deja o parte a societăţii noastre, au cunoscut cultura şi tradiţiile noastre. Viitorul film urmează să prezinte societăţii italiene contemporane, ce este Moldova, fie chiar şi prin prisma istorică a groaznicului război, dar el va fi văzut de milioane de italieni prin viziunea maestrului Jereghi. Filmul lui "Arrivederci" a făcut anul trecut în Italia o adevărată furoare", - a spus diplomatul.
După cum se presupune, premiera viitorului film va avea loc concomitent în capitalele ale patru state - Moscova, Roma, Bucureşti şi Chişinău.

mercoledì 15 aprile 2009

INTR-o seara de martie 2009, am fost invitata de prietena mea sa vizionez filmul ,avand onoarea de-l cunoaste pe regizor.
Sunt romanca.m-a emotionat si m-a purtat cu gandul la anii cand mamele isi lasau propriul copil flamand pt. a-si vinde laptele altora pentru catva banuti.


NU BOGATIA TE FACE FERICIT CI LINISTEA COLIBEI TALE.
I.SLAVICI

O casuta de tara cu peretii crapati, o soba cu plita , un pat in care se trezesc in fiecare dimineata doi frati,ramasi singuri sa-si poarte de grija cum vor putea pt. mama a plecat in Italia pt. a scapa de saracie.
Doi copiii care in lumea arhaica a satului au uitat de copilarie:fratele preocupat de existenta zilei de maine, face focul is de dimineata, spala rufele in covata,piaptana sora care inca nu-i la scoala,si , apoi alearga la scoala.Un baiat de 9-10 ani care indeasa o caciula ruseasca, cu ochii imansi in care se oglindesc grijile zilei de maine.filmul e de un realism zguduitor-nu stie sa rada sau macar sa zambeasca-are un aer sever-toate grijile lumii dintr-o data pe umerii lui de copil,singura care chicoteste cu nevinovatie e sora lui-
care se trezeste de dimineata cum s-a culcat -cu rochia si coltunii roz.
Fiecare zi -o lupta de supravietuire pt. in satul acela uitat de lume dar nu de D-zeu baiatul munceste la camp,ajuta megiesii, face totul pe. a-si ingriji sora cu parul balai.Si mai ales nu uita sa mearga la biserica -sa se roage pt. mama-sa vina cu bine din Italia, si , nu uita ca sora lui sa-si puna un batic in cap - semn de smerenie, si poarta cu ei un banut muncit pentru a-l oferi lui D-zeu in sanatatea mamei.Dar cu toate vicisitudinile ei raman copii--la iesirea din biserica fura banutii din peretii altarului si topaie fericiti de castig.
Filmul urmareste evolutia psihologica a baiatului care ametit de parfumul indepartatei Italii asculta muzica napoletana reducand astfel distanta dintre el si mama care insa nu primeste biserica din sufletul sau de copil -biserica din calcar cioplia de el pt. la acea adresa din Italia nu era nimeni.
Surprinde in mod tragic transformarea femeii simple de la tara care pleaca de la vatra stramoseasca pt. a munci, a avea un trai mai bun, femeia simpla , cinstita, harnica ,frumoasa, credincioasa dar care din nefericire se lasa amagita de iluzia oraselor romane uitandu-si radacinile, sangele, ramanand incurcata cu cate un italian.
In dimineata in care langa fantana baiatul vede trupul vecinului mort- mort de inima rea caci muierea i-a ramas la Roma cu italianul, baiatul intelege ca locul lui e acolo, in satucul din vatra Molovei, ca adevarata lui identitatee pe pamantul natal-realizeaza ca banii sunt ochiul dracului si ca diavolul isi ia simbria -viata,
Filmul sfarseste cu blestemul ce vine din timpuri immemoriale dar care atinge cu aripa lui inimile-cine iubeste si lasa , D-zeu sa-i dea pedeapsa, taraisul sarpelui....
Icoanele noastre plang in bataia clopotelor din Italia, Spania.....
E un apel alb- negru de a nu ucide copilaria din inima copiilor nostri minunati -victime ale societatii in care traim toti -in fata carora guvernantii nostri raman inghetati de frigul Siberiei.


Daniela -Eugenia Dughir,


Roma,15 aprilie

lunedì 30 marzo 2009

Am chibzuit mult aspura filmului, dar mai mult asupra reacţiei publicului feminin şi în special a prietenelor mele.
Binenţeles că o atare reacţie e şi bine motivată. Filmul tratează drama realităţii social-economice a Moldovei, care nu e deloc nouă, sau indiferentă tuturor celor ce „şi-au luat lumea’n cap şi s-au dus unde i-au dus ochii”, cum zice proverbul. Dar caracteristic este faptul că, fiind patologic „mândri”, zămisliţi în mod absurd, ne-am obişnuit să ne ascundem capul ca struţii, să ascundem adevărul urât, să tacem, să combatem şi să răzbatem, dar încâinaţi şi răzleţiţi, fiecare cu necazul său, fără un minim de solidaritate. E evident că şi în acest caz majoritatea a zis: „nu, nu-i adevărat, la noi aşa ceva nu poate fi”, sau „mie mi-e ruşine, cum se poate, ce femei, ce rasă de mame avem noi?!” „Noi! Moldovenii!, Noi nu... Noi...” Ce să zic, în afară de faptul că mi-e milă de cei care nu-şi dau seama că şi-au asumat toate responsabilităţile lumii, fără a-şi aminti de ceea ce este DREPTUL OMULUI.
Eu m-am reţinut norocoasă pentru că am avut mai multe competinţe care mi-au fost de folos la momentul colapsului economic familiar, dar bietele femei, care au fost mai puţin pregătite, sau chiar abandonate în voia soartei şi n-au putut conta pe nimeni, ar fi trebuit să aibă sprijinul SERVICIILOR SOCIALE DE STAT.
În aceste situaţii un cetăţean î-şi dă bine seama în ce tip de stat trăieşte şi ce fel de drepturi are. Deci, nu e de mirare faptul că filmul a fost cenzurat, era bine prevăzut. Mă deranjează mai mult spiritul patriahal al filmului, care în mod evident pune vina, oricum pe umerii FEMEEI. În mod foarte alegoric şi ridicol apare EA – femeia, care, trăind cu un anumit Don... nici măcar se expune, e atît de „neruşinoasă”! Ăsta este mesajul care vrea să trimită autorul şi ăsta este „mărul discordiei” între publicul feminin şi dânsul. În acest context consider că Dumnealui are nevoie acută de a studia bine, ( sau de a vrea să studieze), premizele anumitor comportamente a celor „judecate”.
Trebuie să fim bine conştienţi de faptul că societatea noastră a păstrat cu „mare grijă” anumite „tradiţii”, care au dat naştere unei părţi masculine moldave, profund conservative, autoritare, incapabile de a se adapta la orice schimbare a vieţii, unii bărbaţi plini de absurdă vanitate, lipsiţi de responsabilitate, violenţi şi slabi de caracter, care au pus pe fugă de la baştină multe femei, neapărate. E inutil să ne ascundem de ceea ce este evident. În multe cazuri bărbatul şi-a vărsat necazul în bătăi, distrugând ceea, ce era mai scump – familia.
E foarte simplu să judecăm pe cea, care e destul de vulnerabilă ca să fie „arătată cu degetul” cum spune moldoveanul. Vreau să văd curajosul, care-şi va îndrepta judecata direcţilor responsabili de dezastrul economic şi necazul poporului împrăştiat pe tot globul. „Arrivederci...” trage în ea, femeia şi ăsta este faptul, care doare mai mult. Eu, însă, sper că autorul a vrut să mai zică şi altceva... „voi, cei ce aţi gustat din „agheazma democraţiei”, aţi atins un nivel de trai mai bun, aveţi exemple de alt gen de gestiune a treburilor – DEŞTEPTAŢI-VĂ, veniţi, promovaţi o altă filozofie a vietii!”
Sunt profund indignată şi exprim solidaritatea mea totală cu mamele moldave, care pentru a-şi tutela copiii, existenţa şi viitorul lor au ales nefasta cale a emigaţiei. Tot în acest context invoc cei ce pot contribui la îmbunătăţirea soartei noastre, a FEMEILOR, indiferent de nazionalitate, vârstă şi credinţă, să-şi asume responsabilităţile respective de a ne deschide porţile caselor şi a ne da posibilitatea de a trăi paşnic şi uman sub TUTELA STATULUI, TUTELA FEMEIEI ŞI A COPILULUI, fără a ne expune în bătaia soartei cum deja s-a întâmplat.
ANONIM
ROMA

SUCCESUL FILMULUI IN ITALIA- VENEZIA
Am visionat filmul "Arrivederci" la Venetia intr-o salà de 150 de persoane fara locuri libere si pot sà và asigur ca a avut un succes extraordinar. Am auzit complimente fie din partea moldovenilor cit si a italienilor. Italienii prezenti au fost incintati de comentariile facute de moldoveni si au apreciat toti mesajul social, spiritual, provocator chiar, redat in acest film. Imi pare rau cind noi, moldovenii, nu gasim curajul sa privim realitatea in fata si s-o infruntam asa cum este. In asa mod nu vom creste niciodata. Oameni buni, acesta este un film artistic, nu este politica. Se trateaza o problema socialà si ca orice film are limitele sale (de timp, spatiu, s.a.). Acesta este doar inceputul si bravo regizorului ca a "rupt ghiata". Sint sigur ca in urmatorii ani vor aparea multe alte filme asemanatoare, dar meritul este ca s-a gasit cineva ce ne-a ajutat sà redam ceia ce tineam de mult timp ascuns in sufletele noastre. Multumim d-lui Jereghi si succese pe viitor !!!
Din partea asociatiei culturale moldovenesti de la Venetia - Dacia.
22/03/2009

COMMENTO AL FILM :
Per un “Arrivederci” meno amaro

E’ un film coraggioso, Arrivederci , del regista moldavo Valeriu Jereghi.
Parla di problemi talmente strutturali nei paesi a forte tasso emigratorio da apparire irrisolvibili e quindi censurabili. E non solo censurabili, ma di fatto censurati da chi li vive in prima persona, quasi fosse una colpa o una vergogna l’essere nati poveri, in un paese povero ed essere stati costretti ad emigrare.
E’ un film saturo di emozioni, melanconico e amaro, Arrivederci, prodotto dallo sguardo di un regista che fortemente si identifica con alcune delle vittime che l’ emigrazione falcidia, quelle che chi va via si lascia alle spalle.
E’ un film lento e studiato, girato in bianco e nero, in cui convivono la raffigurazione iconica, la rarefazione mistica del cineasta russo Tarkovskij ed i toni molto più enfatici dei neo-realisti italiani. Quasi un invito straziante agli spettatori ad aggiungere di persona i colori, le sfumature. Ad entrare in risonanza con la materia dura, pietrosa, di cui è fatto il film. E, soprattutto, a colmare un’ assenza.
Un invito che io, mamma e migrante privilegiata, non posso non cogliere…

Il film è tutto costruito su un personaggio di cui nulla si sa e nulla si vede, una madre che ha lasciato soli in Moldavia per migrare in Italia due bambini, un fratello maggiore e una sorellina, che insieme raggiungono forse a mala pena i 16 anni. In una società povera e rurale i due bambini si arrabattano per vivere, soprattutto grazie alla caparbia e fiera capacità di sopravvivenza del più grande dei due. Ma non è tanto la durezza delle condizioni di vita, il prematuro incontro con le necessità spietate della povertà e dell’ assenza di figure di riferimento a costituire il nucleo del film. Piuttosto, è la dialettica tra l’ assenza materiale della madre e la presenza di lei nella memoria, nei gesti e nel desiderio struggente del figlio maggiore a tessere la trama del film, che poi è solo un’ attesa senza fine.
Sono quattro le sequenze del film che più mi hanno colpito e che desidero commentare.
Il film si apre con il risveglio dei due bambini; capiamo dalla determinazione che il maschietto mette nel pettinare la sorellina, dall’ attenzione nel consolarla, che a lui spetta il ruolo materno della cura. Con un significato non recondito : la madre ha curato amorevolmente e a lungo quel figlio se è riuscita a tramandare il suo ruolo, a instillare in lui non solo la devozione che il bambino le dedica ma anche i gesti quotidiani del contatto quotidiano con il corpo dell’altro, che si fa arrendevole, corpo di figlio/figlia.

In un significato forse più lontano, ma su cui vale la pena di interrogarsi ugualmente, il ruolo materno assunto da un piccolo rappresentante del genere maschile appare come la rottura fortuita di una catena di eventi che portano le donne piuttosto che gli uomini ad eccellere nei ruoli della cura. L’ emigrazione della madre, probabilmente in Italia per essere badante, porta un figlio ad essere badante dell’ altra figlia. Come a dire che la povertà e l’ emigrazione possono stravolgere i confini di quello che chiamiamo famiglia, di quello che chiamiamo ruolo genitoriale, di quello che consideriamo ruolo maschile o femminile. Un salto nel buio nell’arco di una generazione fa precipitare su un cucciolo d’ uomo un destino che tradizioni valoriali sedimentate lentamente nei secoli hanno invece riservato alle donne.

Nella seconda sequenza, il bambino ascolta, cuffie agli orecchi mentre sale sul monte, la canzone “O sole mio” che lo connette all’ Italia, un paese misterioso, dove la madre vive (o non vive più). Questa e le altre canzoni napoletane della colonna sonora di questa parte del film, sono anche le canzoni che gli emigranti italiani in tutto il mondo si portano dietro per ricordare la patria. Come a dire che l’emigrazione ha un linguaggio unico, scandito tra le note alte del desiderio e quelle basse della nostalgia. E l’ emigrazione ha i suoi tempi, un presente schiacciato tra passato e futuro, entrambi coniugati con il modo condizionale del “se…”

Nella terza sequenza, l’ arrivo al primo giorno di scuola in ritardo del bambino ci porta all’ interno della trasmissione valoriale che è di nuovo affidata ad un personaggio femminile. Una giovane maestra declama con vigore un poema sulla madre-patria. L’ assenza della madre si fa duplice e raddoppiato il dolore del bimbo. Se l’ apprendimento di una lingua è sempre l’ apprendimento di una lingua materna, chi non ha madre con cui condividerla, cosa apprenderà ?
C’ è infine l’ ultima, amarissima sequenza su cui si chiude il film, con la tragica fine di un contadino, un personaggio solo apparentemente secondario, forse un alter-ego del regista, che, parlando con un vicino, niente aveva voluto ammettere del suo dolore nello scoprire che la moglie emigrata in Italia conviveva ormai con un ruba-cuori italiano dipinto con toni foschi. Nell’ orgoglio, nella chiusura su se stessi che non vuole ammettere il disagio, si consumano molte delle tragedie dell’ emigrazione. Non si capisce l’ emigrazione se non si capisce l’orgoglio di chi emigra. Si parte per non voler essere sconfitti. Non si torna per paura di ammettere una sconfitta agli occhi dei compaesani. E chi resta, soprattutto se non è più un bambino, vive come già una sconfitta il dovere aggrapparsi alla speranza di un improbabile ritorno di chi ama.

Arrivederci è più di un film : è un incontro. Quello verificatosi, come ci ha raccontato il regista nella proiezione organizzata da Assomoldave il 15 marzo a Roma, tra lui e un turista italiano in Moldavia che l’ha convinto a girare il film dopo aver incontrato i due bambini della storia ed aver cercato invano di aiutarli. Questo incontro tra lo sguardo del nativo e lo sguardo “altro” che può permettersi di vedere ciò che a noi fa troppo male notare, a costituire a mio avviso l’ eredità più preziosa del film. Perché due occhi più due non sono solo quattro occhi, ma una nuova idea per le mani e gambe che servono a far camminare i progetti che bisogna costruire per aiutare i poveri del mondo.

Arrivederci è più di un film : è un progetto. Anzi non uno, ma dieci, cento, mille progetti di “empowerment” per le popolazioni migranti, perché è solo l’ aiuto all’ auto-aiuto che si rivela aiuto duraturo. Con questa finalità in mente si può inoltre stabilire una relazione paritaria tra chi sente di avere avuto di più e chi sente di avere avuto di meno, per poi arrivare a una nuova capacità di sviluppare un proprio progetto di vita e di sentirsi più padrone del proprio destino. Per questo motivo, raccolgo l’ invito implicito del film e metto le mie energie al servizio di un progetto: costruire una rete di gruppi di contatto tra donne originarie di Roma e donne migranti per elaborare insieme la sofferenza dell’ essere lontane dai propri cari e, al tempo stesso, offrire soluzioni concrete che aiutino il mantenimento e il miglioramento della relazione madre-figli.
Condivido questo progetto con la rete di donne che aderiscono al COORDINAMENTO DONNE CONTRO IL RAZZISMO - donnecontroilrazzismo@yahoo.it e spero di poter facilitare uno di questi gruppi insieme a Tatiana Nogailic di Assomoldave (assomoldave@gmail.com).

Maria Emanuela Galanti
Roma, 30 marzo 2009 http://www.emanuelagalanti.eu/


Cata pudoare si mandrie de tara in unele comentarii, pana la sila. Nu va doare ca realitatea e mult mai cruda?
"Moldovenii din Italia", mama ce si-a lasat prencul sa creasca fara dragostea ei fdoar pt a avea bani sa mai schimbe garduri, sa cumpere video, masini, etc - o faceti pe strutul.
E grav ceea ce se intapla cu geeratia noastra in crestere, e MARE saracie in Moldova, avem oameni f.buni, dar avem si de acei care nu stiu sa compatimeasca. Daca ati fost atenti - filmul are un sfarsit optimist. Acest copil nenorocit va infrunta greutatile si va deveni OM, care, cu siguranta, nu-si va lasa copii sa creasca singurei. Referitor la vanzare. Bravo si osanale unui regizor moldovean, care a creat o opera apreciata peste hotare.
E dreptul lui sa-si vanda munca si daca DEBILII din Moldova nu au nevoie sa pastreze patrimoniul, care este vina regizorului?
El trebuie sa traiasca, asta este unica lui sursa de venit. Nu va deranjeaza ca Jereghi a umblat mai bine de un an prin birourile prostilor de la conducere cu un scenariu unical despre Moldova si a fost, pana la urma, impus sa caute producatori straini? In acelasi timp un impotent ca vasilache mananca milioane de lei pt o aberatie de film, in care batraoara lui sotie o joaca pe Ileana Cosanzeana. ganditi-va inainte de a va expune parerea.
de Laurentia 26/03/2009

Recensione:
. Le immagini del film "Arrivederci" di Valeriu Jereghi ci trasportano in quel neorealismo dei grandi registi che hanno fatto la storia del cinema italiano.
.. Il regista Valeriu Jereghi, con il suo film ha volutamente dato non una ma diverse chiavi di lettura allo spettatore, i dialoghi sono sintetizzati intenzionalmente per lasciare ampio spazio alle immagini suggestive e non prive di forti emozioni, rafforzate con la scelta di canzoni cantate dalla celebre Maria Tànase, definita la Edith Piaf di Bucarest.
... Il film "Arrivederci" di Valeriu Jereghi, potrebbe essere considerato dal pubblico un documentario e reputato denigratorio, poichè lascia un turbamento profondo, ma in realtà è soltanto uno spaccato di vita sociale, la sua trama, con la sua commozione può essere trasferita in qualunque paese del mondo.
Daniele Giordano, 28 marzo 2009 Torino (Italia)